Cu mulți ani în urmă, un preot își conducea mașina de-a lungul unui drum de țară, când a trecut pe lângă o fermă foarte frumoasă. El a rămas uimit să vadă condițiile perfecte pe care a știut să și le creeze respectivul fermier în gospodăria lui. Gardurile erau proaspăt vopsite, recolta era bogată, iar casa care se vedea în zare era în mod evident zugrăvită recent. Înjurul ei erau grădinițe cu flori, iar aleea până la drumul principal era curată și mărginită de alte straturi de flori, întrerupte din când în când de copaci falnici, care se înălțau către cer, creând o imagine de un mare pitoresc. Gazonul din jurul casei era verde și perfect îngrijit. Pe scurt, imaginea îți tăia respirația. Era atât de încâtătoare încât părea desprinsă dintr-o vedere.
În continuare, preotul s-a uitat în partea opusă a drumului pe care mergea. Aici, câmpul era perfect arat, iar brazdele se întindeau în linii paralele impecabile pînă departe. Fermierul nostru se afla pe câmp și ara cu tractorul, îmbrăcat într-o salopetă albastră, și părea să se apropie de șosea. Cum preotul nu se grăbea în mod deosebit, el a parcat mașina pe marginea drumului și s-a apropiat de gard. Aici, a rămas liniștit, bucurându-se de briza ușoară și de căldura soarelui, și admirând frumusețea gospodăriei și capacitatea fermierului de a-și ara câmpul în linii atât de drepte.
În timp ce se apropia de șosea, fermierul l-a observat la rândul lui pe preotul care se sprijinea de gardul său. De aceea, el și-a oprit tractorul, a coborât din el și s-a apropiat de gard. Văzând că se apropie de el, preotul i-a zâmbit, i-a făcut semn cu mâna și i-a strigat: ”Om bun, Dumnezeu te-a binecuvântat cu o gospodărie extrem de frumoasă”.
Fermierul s-a oprit, și-a scos din buzunar o batistă mare, cadrilată, și s-a șters pe fruntea transpirată cu mâinile sale bătătorite și roșii, fără să spună niciun cuvânt. Și-a scos apoi paiul pe care-l mesteca din gură și i-a făcut la rândul lui semn cu mâna preotului.
După ce a mai păstrat tăcerea vreme de câteva clipe, el i-a răspuns preotului cu o voce tărăgănată: ”E drept, sfinția ta, Dumnezeu m-a binecuvântat cu o fermă foarte frumoasă, dar merita să o fi văzut pe când o avea numai pentru El”.
”Singura competiție reală pe care trebuie să o înfrunți este cea a propriei tale ignoranțe”.
Bob Proctor – ”Te-ai născut bogat”
