marți, 18 octombrie 2011

Liderii atrag potențiali lideri

Undeva în lume există o țară cu o populație de 22 milioane. 8,8 milioane au peste 60 de ani, astfel că mai rămân 13,6 milioane apte de muncă. Cei care au sub 20 de ani sunt în număr de 9,5 milioane, mai rămân astfel 4,1 milioane care pot munci. Cei angajați la stat sunt în număr de 2,2 milioane, așa că mai rămân 1,9 milioane care să muncească. 400.000 sunt încadrați în Forțele Armate, rămânând astfel 1,5 milioane care să muncească. Scoateți 1.430.000 - funcționari de stat și municipali - mai rămân astfel 70.000 care să muncească. Din aceștia 18.800 sunt internați în spitale și case de nebuni, deci rămân 51.200 să muncească.
Mai trebuie menționat că în această țară sunt 51.198 în închisori, așa că rămân doar doi oameni care să poarte povara. Acești doi oameni suntem noi doi, frățioare, tu și cu mine, și m-am săturat să fac eu totul!

marți, 4 octombrie 2011

Rețetă de viață pentru toată lumea

"Luați 12 luni și curățati-le de răutate, lăcomie și ură. Tăiați fiecare bucată in 30 sau 31 de felii (cu excepția lunii februarie, pe care o veți tăia în 28 sau 29 de felii), pentru ca provizia să vă ajungă tot anul. După aceea, fiecare zi va fi pregătită în felul următor: luăm o porție de încredere, o porție de muncă, două porții de veselie, un pic de umor după gust, la care adăugăm tri linguri mari de optimist, o linguriță de răbdare, o picătură de îngăduință și un strop de tact. Toate acestea trebuie să fie stropite din belșug cu iubire. Preparate în acest fel, vom consuma fiecare felie însoțită de un surâs plăcut și de cuvinte amabile. Această mâncare vă va face întotdeauna multă plăcere; nu lăsați, deci, să treacă nici o zi fără optimism, răbdare și, mai ales, fără iubire!"

duminică, 2 octombrie 2011

Despre etică

În grecia antică, celebrul filozof Socrate se bucura de o largă recunoaștere grație inteligenței sale. Într-o zi, s-a întâlnit cu un cunoscut pe stradă, care i-a spus:

- Socrate, vrei să știi ce am auzit despre prietenul tău cel mai bun?

- Așteaptă un moment, răspunse Socrate. Înainte să-mi spui orice, aș vrea să-mi răspunzi la trei întrebări. Acesta se numește filtrul triplu. Primul filtru este Adevărul. Ești sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
- Nu, răspunse omul. De fapt, numai am auzit și...

- În ordine, deci nu ești sigur dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm al doilea filtru, filtrul Bunătății. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu e ceva bun?
- Nu, din contră...

- Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, dar nu ești sigur că e adevărat. Nicio problemă, mai există și cel de-al treilea filtru, Utilitatea. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu îmi va fi util?
- Nu chiar.

- Prin urmare, trase concluzia Socrate, dacă vrei să-mi spui ceva care nu este adevărat, nu este bun și nici nu este util, de ce mi-ai mai spune?

Deci, dacă vrem să dăm sfaturi sau dacă vrem să povestim ceva despre cineva anume, să strecurăm acestea prin filtrul triplu al lui Socrate. Totuși, este de remarcat că, oricât de bun filozof ar fi fost Socrate, niciodată nu a aflat că prietenul său cel mai bun are o legătură cu soția lui!

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Jack, măgărușul optimist

Într-o zi, măgarul unui fermier, pe nume Jack, a căzut într-o fântână. Panicat, Jack urla foarte tare din fântână, implorându-l pe fermier să-i salveze viața. Fermierul se tot gândea la modalități prin care să-l salveze pe Jack... El chiar și-a chemat vecinii în ajutor... Ei au încercat să folosească o plasă, o funie, un băț și tot felul de unelte încercând să-l scoata afară. Dar nimic nu s-a întâmplat. La sfârșitul zilei, epuizat, fermierul s-a decis să renunțe... Totuși, el nu putea suporta să audă strigătul de moarte al lui Jack, așa că s-a decis să-l îngroape. Fermierul și-a chemat toți vecinii și au început să arunce pământ în fântână cu lopata. Când primea o lopată de pământ pe spate, Jack se scutura si călca, bătătorind pământul, făcând un pas în sus. Cu fiecare lopată de pământ, Jack făcea un pas în sus. Destul de curând, Jack păși peste marginea fântânii și ieși afară. 
 
Viața îți aruncă ”pământ”? Scutură-l și pășeste peste el!

luni, 19 septembrie 2011

Ridică-te!

<< La etajul 7 al unui bloc urla un câine cât îl țineau plămânii...și urla...și urla asemănător unui lup care urla la lună.

Vecinul de la etajul 6, scos din minți, urcă furios la etajul 7 și cu un ton politicos totuși, îl întreabă pe proprietarul câinelui ce se întâmplă de urlă așa.

Acesta îi răspunde impasibil:

'Vecine, câinele meu stă pe un cui.'

'Și de ce nu se dă la o parte?'

'Probabil că nu îl doare suficient de tare.' >>

"Pentru cei mai mulți dintre noi, marele pericol nu este ca țintim prea sus și nu reușim, ci că țintim prea jos și reușim.”
Michelangelo

duminică, 21 august 2011

Preotul și fermierul

Cu mulți ani în urmă, un preot își conducea mașina de-a lungul unui drum de țară, când a trecut pe lângă o fermă foarte frumoasă. El a rămas uimit să vadă condițiile perfecte pe care a știut să și le creeze respectivul fermier în gospodăria lui. Gardurile erau proaspăt vopsite, recolta era bogată, iar casa care se vedea în zare era în mod evident zugrăvită recent. Înjurul ei erau grădinițe cu flori, iar aleea până la drumul principal era curată și mărginită de alte straturi de flori, întrerupte din când în când de copaci falnici, care se înălțau către cer, creând o imagine de un mare pitoresc. Gazonul din jurul casei era verde și perfect îngrijit. Pe scurt, imaginea îți tăia respirația. Era atât de încâtătoare încât părea desprinsă dintr-o vedere.
          În continuare, preotul s-a uitat în partea opusă a drumului pe care mergea. Aici, câmpul era perfect arat, iar brazdele se întindeau în linii paralele impecabile pînă departe. Fermierul nostru se afla pe câmp și ara cu tractorul, îmbrăcat într-o salopetă albastră, și părea să se apropie de șosea. Cum preotul nu se grăbea în mod deosebit, el a parcat mașina pe marginea drumului și s-a apropiat de gard. Aici, a rămas liniștit, bucurându-se de briza ușoară și de căldura soarelui, și admirând frumusețea gospodăriei și capacitatea fermierului de a-și ara câmpul în linii atât de drepte.
          În timp ce se apropia de șosea, fermierul l-a observat la rândul lui pe preotul care se sprijinea de gardul său. De aceea, el și-a oprit tractorul, a coborât din el și s-a apropiat de gard. Văzând că se apropie de el, preotul i-a zâmbit, i-a făcut semn cu mâna și i-a strigat: ”Om bun, Dumnezeu te-a binecuvântat cu o gospodărie extrem de frumoasă”.
          Fermierul s-a oprit, și-a scos din buzunar o batistă mare, cadrilată, și s-a șters pe fruntea transpirată cu mâinile sale bătătorite și roșii, fără să spună niciun cuvânt. Și-a scos apoi paiul pe care-l mesteca din gură și i-a făcut la rândul lui semn cu mâna preotului.
          După ce a mai păstrat tăcerea vreme de câteva clipe, el i-a răspuns preotului cu o voce tărăgănată: ”E drept, sfinția ta, Dumnezeu m-a binecuvântat cu o fermă foarte frumoasă, dar merita să o fi văzut pe când o avea numai pentru El”.

”Singura competiție reală pe care trebuie să o înfrunți este cea a propriei tale ignoranțe”.
Bob Proctor – ”Te-ai născut bogat”

vineri, 10 iunie 2011

Stabilirea obiectivelor

• - “Vrei să-mi spui și mie, te rog, în ce parte să o iau?”
• - “Asta depinde foarte mult de locul în care vrei să ajungi”, a spus pisica.
• - “Păi nu prea-mi pasă unde o să ajung”, zise Alice.
• - “Atunci nu are importanță pe unde o iei”.
 
Lewis Caroll
"Allice în Țara Minunilor."
                                                  

joi, 5 mai 2011

Povestea tăietorului de lemne

Am primit într-un e-mail povestioara de mai jos.Voi împărtăși acum cu tine această minunată parabolă, în speranța că puterea ei va pătrunde adânc în inima și cugetul tău, pentru a declanșa acolo forța extraordinară încătușată înlăuntrul ființei tale.
 
Fii foarte, foarte, foarte atent, căci este una dintre acele povești care au puterea extraordinară de a schimba vieți!
 
Este vorba despre „Povestea tăietorului de lemne”.
 
Ea începe cu un băiat care i-a cerut o slujbă unui pădurar. Acesta l-a întrebat:
 
- Poți să tai lemne?
 
- Da, a răspuns băiatul, pot să fac orice...
 
Pădurarul i-a dat o secure și i-a zis:
 
- Uite, aceasta e zona de pădure din care trebuie să tai lemne.
 
Pentru băiat a fost o oportunitate deosebită și a decis cu hotărâre că va lucra cât va putea el de bine, că își va da toată silința să facă cea mai bună treabă.
 
Și asta a făcut. A ieșit în prima zi la lucru. Șeful său i-a dat un topor, a făcut un gest larg cu mâna și i-a zis:
 
- Aceștia sunt copacii pe care trebuie să-i tai...
 
Și în prima zi a tăiat 18 arbori... (Și știți cât de dificilă este această muncĂ... primul copac – hai, că merge; al doilea – mai greu; la al treilea – faci deja bătături!) Dar el a reușit să taie 18 arbori!
 
Iar când pădurarul a văzut, l-a laudat:
 
- Felicitări! Foarte bine. Încearcă să faci mai mult mâine...
 
Dar în ziua următoare, la același volum de muncă, la sfârșit, când și-a numărat copacii, erau doar 15...
 
Și atunci și-a propus sieși: “Voi lucra mult mai bine în a treia zi, o să mă străduiesc să tai și mai mulți copaci!”
 
Și a lucrat toată ziua, de dimineață până seara, fără să mai ia vreo pauză. Dar cu toate acestea, abia a reușit să taie 10 arbori...
 
A fost foarte descurajat de acest lucru, pentru că el știa că poate mai mult, avea nevoie de mai mult... Așa că a început să se gândească: “Poate nu mai am eu putere suficientă, poate nu mai știu eu cum să mânuiesc toporul bine”...
 
S-a dus apoi la șeful lui, și-a cerut scuze și a zis:
 
- Domnule, îmi pare rău, chiar nu înțeleg de ce în prima zi am tăiat 18 arbori și după aceea, deși m-am străduit din răsputeri, nu știu ce s-a întâmplat, dar n-am mai izbutit să ating această performanță...
 
Atunci șeful s-a uitat blând la el și l-a întrebat:
 
- Când ți-ai ascuțit toporul ultima dată?
 
- Cum adică, să-l ascut??!!! Păi, n-am avut timp să-mi ascut toporul... am fost ocupat cu tăiatul lemnelor..., a exclamat tânărul pădurar.
 
Și atunci a înțeles!

Sursă e-mail: http://newsletterpavcon.weebly.com 

vineri, 1 aprilie 2011

Acceptă provocarea

În secolul al 15-lea, oamenii credeau că Pământul este plat și, prin urmare că navigarea în jurul lumii este imposibilă. Riscându-și viața, Cristofor Columb a acceptat provocarea și a pornit să navigheze în jurul lumii în 1492. 
În 1953, oamenii spuneau că este imposibil ca cineva să alerge pe o distanță de o milă în mai puțin de 4 minute. În 1954, englezul Roger Bannister a alergat o milă în 3 minute și 59 de secunde, iar recordul său a fost doborât, șase saptămâni mai târziu, de John Landy. 
În 1968, oamenii credeau că nu este posibil ca un semen de-al lor să ajungă pe Lună. Neil Armstrong le-a dovedit că s-au înșelat și în 1969 a fost primul om care a pășit pe Lună. 
Toate acestea sunt realizări incredibile care au schimbat lumea și toate au avut ca punct de pornire un lucru simplu, dar extraordinar de puternic: credința.

joi, 24 martie 2011

Notițe din speech-ul domnului Senior Manager Benedek Jozsef 27 noiembrie 2010

Pe data de 27 noiembrie 2010 am participat la un eveniment extraordinar, la Sala Palatului din București, și anume Success Day. Am fost onorat de prezența unor lideri de succes care ne-au împărtășit din esența experienței lor. Printre ei s-a numărat și domnul Senior Manager Benedek Jozsef, o sursă nesfârșită de inspirație. Bineînțeles, după terminarea evenimentului, am rămas decât  cu emoția puternică insuflată de entuziasmul și experiența vorbitorilor, însă cu prea puține notițe pe care să le pot folosi ulterior. De aceea am achiziționat DVD-ul cu evenimentul și m-am pus pe studiat (am studiat in mod special speach-ul domnului Senior Manager Benedek Jozsef). Mai jos aveți ideile mele extrase din speach-ul respectiv:

 Network marketing-ul dă cam ce poate să ceară un om de la viață.
În network marketing sunt două tipuri de succese:
  1. Veniturile mari;
  2. Timp liber de calitate.

Network marketing-ul este un instrument etic, corect pentru atingerea țelurilor din toată gama vieții, începând cu țelurile spirituale și terminând cu țelurile materiale.

Pe timp de criză, afacerile clasice mari ajung să fie afaceri mici, iar afacerile mici încep să dispară.
Întreprinzătorii din network marketing chiar pe timp de criză ajung să aibă succes pentru că profită de o nouă nișă de pe piață.
Diferența dintre network marketing și afacerea clasică este reclama. Doar cei puternici rezistă. Un întreprinzător clasic stă și înebunește că nu-i intră clienții pe ușă. În network marketing, chiar dacă se simte criza (dacă înainte de criză, cineva cumpăra trei produse, poate că acum, pe timp de criză cumpără doar două), eu sunt cel care face reclama, și să mișc gura nu costă deloc (în timp ce întreprinzătorii clasici investesc sume uriașe în reclame).
În network marketing, dacă văd că mi se diminuează afacerea, vorbesc cu mai mulți oameni, chiar dacă poate fi mai puțin plăcut, dar asta mă pune în situație de control. Eu îmi controlez afacerea!
 Și dacă acest lucru se copiază în echipa mea (=>), tocmai în criză crește afacerea mea. Asta este diferența esențială.

Și ajungem la întrebarea:
Cât de etică este promisiunea în network marketing?
Promisiunea este că vei fi om liber. Și se respectă doar pentru cei care muncesc.

A fi om liber înseamnă că:
  • poți să ai timp.
  • poți să ai timp și bani.
  • poți să ai mulți bani.
  • poți să ai satisfacții.
  • în niciun caz nimeni nu-ți dictează ce să faci.
Iar network marketing-ul este calea cea mai eficientă pentru a ajunge la această promisiune.

Statistic, 98% din cei care se apucă de network marketing nu vor reuși niciodată. Asta-i vestea proastă! Pentru că pe ei „îi fură arbitrul”. Nu din cauză că nu e pentru ei, nu din cauză că s-au implicat prea târziu, indiferent când se implică, 98% nu reușesc în network marketing. Eventual vor fi foarte fericiți cu produsele. Pentru că nu fac lucrurile corect!
Dacă ții măcar 4 prezentări pe săptamâna, te apropii de cei 2% care reușesc. Aproximativ 5% din cei care se implică în network marketing țin măcar 4 prezentări pe săptămână, aproape una pe zi. Cei care vin la seminariile organizate de compania de network marketing deja s-au autoselectat, ei sunt mai activi decât cei care nu vin. Așa ajungem la cei 2% care vor reuși. Vestea bună e că oricine poate începe să țină 4 prezentări pe săptămână.
Dacă într-o afacere clasică, doar 4 ore ați ține deschis magazinul într-o săptămână, ar merge? Atunci, despre ce vorbim? 
Acesta este principalul motiv pentru care nu au oamenii succes în network marketing.

Ori nu aplicăm metoda corectă, ori nu aplicăm de suficient de multe ori  metoda corectă.
Evident, pot să muncesc foarte mult, dacă nu fac lucrurile corecte. Dacă eu vreau să mă duc la București și mă îndrept spre Chișinău, trece un timp până când ajung la București din Sfântul Gheorghe.

Acum, dacă știm că toți cei care se apucă de network marketing lucrează cum trebuie și lucrează cât trebuie, ajung la succes, nu-i așa că pare o afacere etică? Mai ales dacă stăm să ne gândim că noi nu vindem nici țigări, nu vindem nici băuturi alcoolice, nici măcar arme nu vindem. Noi vindem lucruri pentru sănătate.

Cei care aplică de suficient de multe ori și aplică lucrurile corecte, după un timp observă, chiar și ei, mulți dintre ei: „-Da, am o afacere mică, afacere care merge, dar nu crește. De ce nu crește? Muncesc, sunt activ, fac tot ce trebuie, și totuși nu crește afacerea cum aș vrea eu.”
Pentru că în această afacere poți să câștigi bani încă din prima zi. Și este un lucru foarte plăcut, dar afaceri mari nu poți să ai doar muncind tu, chiar dacă ai parteneri entuziaști care fac câte ceva. Trebuie să-ți duplici munca. Cuvântul cheie in network marketing este duplicare. Și aici, cei care se implică, au o răspundere foarte mare. Trebuie să duplicăm lucrurile corecte în această afacere, ca să fie pentru toată lumea aceeași metodă. Și dacă toată lumea are aceeași metodă, evident că toată lumea poate să reușească. Mai pe românește, devenim lideri. Și liderii greșesc în două feluri: ori nu se ocupă suficient de mult de oamenii noi, ori se ocupă prea mult de oamenii noi.

 Ce înseamnă „nu ne ocupăm suficient de oamenii noi”?
Suntem oameni și din păcate de multe ori greșim. Mai ales la început când dorim să creștem repede, se întâmplă să spune oamenilor: „Hai că te îmbogățești repede!”, ceea ce nu-i adevărat, ne îmbogățim, dar pe termen lung.
„Hai, te îmbogățești repede, semnează aici, citește acolo și succes!”
Se întâmplă de multe ori să nu învățăm oamenii ce să facă, cum să invite, cum să facă o listă sau cum să țină o prezentare.
Ratăm toți pașii activității pe care în primă fază trebuie să-i arătăm oamenilor noștrii. Nu ajunge să arătăm într-o broșură, ci să spunem: „Uite dragul meu, în următoarele două luni vei veni cu mine, vom lucra împreună pentru tine, și pas cu pas voi face tot ce va trebui să faci tu.” Și dacă cineva zilnic ține o prezentare, înseamnă că într-o lună a văzut 20-30 de prezentări de la dumneavoastră pentru că el invită oamenii, dumneavoastră țineți prezentarea ca îndrumător. A văzut 30 de prezentări, și la sfârșitul lunii puneți mâna pe umărul lui și spuneți: „Dragul meu, acum este momentul ca data viitoare tu să ții prezentarea. Eu voi fii acolo, când leșini, te prind, dar va trebui!”
Și dacă el acceptă, este un om cheie. Dacă zice „Nu pot!” atunci îi zici: „Am înțeles că ai emoții, nicio problemă. Dar te rog ca să mă introduci pe mine cu 4 propoziții.” Și după ce mă prezintă la următoarea prezentare, spun în fața auditorului: „Stimați invitați, vedeți, prietenul dumneavoastră tocmai acum pornește în această afacere. Are emoții, dar nu-i așa că s-a descurcat foarte bine?”
Dacă ai putut să spui 4 propoziții, poți să spui și 40. Data viitoare vei vorbi despre Aloe, peste 2 săptămâni și despre celelalte produse. Iar dacă nici așa nu vrea, nu mai pierd timpul cu el. Nu sunt supărat pe el, dar el nu vrea această afacere.
Trebuie să selectăm mai intâi acei oameni cu care vom lucra. Numai cu acei oameni lucrăm, avem obligația să le arătăm totul, dar după aceea, dacă ei nu fac ce recomandăm noi, e o pierdere de timp să lucrăm cu ei. Nu mai avem obligații față de ei. Bineînțeles, dacă am promis lucrurile corecte.


Cel mai important este să punem lucrurile pe sistem. Pentru că dacă nu le punem pe sistem, se poate întâmpla ca un om care într-adevăr este entuziast, într-adevăr vrea afacerea, dar nu are carismă, să zică: „Da, într-adevăr mereu înscriu oameni, dar mereu îi pierd. Că eu nu sunt așa de bun speaker ca tine.” Și tocmai de aceea dumneavoastră nu trebuie să fiți buni speakeri.
Fiți oameni deștepți și aduceți oamenii la seminarii, lăsați sistemul să lucreze pentru voi. La seminarii, mai ales la cele naționale, cum este Succes Day, vorbesc doctori, manageri, oameni foarte bine pregătiți, și o fac mult mai bine decât ai face-o tu, care ești la început și nu știi ce să-i spui omului nou. Poate că tu nu ești un bun speaker, însă speakerii lucrează și pentru tine. Deci sistemul lucrează pentru tine. Și aici intervine punctul 2.


Cea mai mare greșeală pe care poate să o comită un lider este să muncească prea mult cu oamenii și să nu-i lase pe ei să se dezvolte mai departe. Evident, stăm în preajma lor, îi corectăm din mers, fără critică însă!
Cum corectez dacă greșește? Evident, nu-i spun: „Vai ce tâmpit ai fost mă fraiere!”, ci îi spun: „Partea asta ai făcut-o foarte bine, (pt ca sigur găsiți ceva ce a făcut foarte bine), și cred că aici, eu în locul tău aș fi făcut așa.” sau „Îndrumătorul meu, altfel face.”
Delegați aceste lucruri, rugați-vă îndrumătorul ca el să spună, pentru că va avea impact mai mare. Asta face parte din sistem.


Numai acei oameni vor avea succes și echipă mare și stabilă în network marketing, care în prima fază instruiesc oamenii cum trebuie, dar după îi lasă să meargă singuri mai departe. Trebuie să avem încredere în sistem și în oameni. Vor cădea de multe ori. Se vor împiedica și iarăși vor cădea. Asta este munca noastră, când ei cad, să fim în preajmă și să le spunem: „Am căzut și eu!” Când ei vor să renunțe, să mergem acolo și să le spunem: „Știu, pentru că eu de 5 ori am vrut să renunț, dar uite că sunt aici.” Asta este menirea unui lider, nu să muncească în locul altora. Dar în prima fază trebuie să-i învățăm tot ce știm, și să-i punem pe sistem. În două luni, cine este activ cum trebuie, începe să se descurce singur. Nu înseamnă că-l abandonăm, dar putem să pornim cu alți oameni, și putem să fim cu ochii pe el în sensul bun al cuvântului și să corectăm din mers. Poate o dată pe săptămână, o dată pe lună ne întâlnim cu el și cu rețeaua lui.
Trebuie să selectăm foarte atent cu cine muncim, pentru că sunt foarte mulți oameni care sunt entuziaști când se înscriu, dar nu țin prezentări, nu au clienți, nu sunt activi. Nu ne supărăm pe ei, dar trebuie să știm că nu ei sunt oamenii potriviți. Sunt excepționali ca oameni, dar pentru această afacere, încă nu sunt potriviți. Și cum am mai zis, cel mai important lucru sunt seminariile, Success Day-ul. Cine nu vine la Success Day, la seminarii, nu va avea succes pe termen lung. Să fie foarte clar. Și atunci degeaba a investit muncă. Nu poți ajuta omul nou decât după ce se ajută singur. Cum se ajută singur? Venind la seminarii.

Eu, ca și domnul Senior Manager Benedek Jozsef, mi-am ales ca și profesie meseria de inginer, ceea ce implică o gândire foarte tehnică. Ceea ce se bate cap în cap cu entuziasmul și credința oamenilor în visuri. Numai că, indiferent cum gândesc inginerii, natura altfel gândește. Bunul Dumnezeu altfel a creat lumea decât cred inginerii. Și noi, oamenii, funcționăm foarte ciudat.


Ce se întâmplă când un copil are în jur de un an și începe să meargă?
Stă inginerul rațional și zice: „Mă fraiere, o să cazi ;))!”. Asta spunem? Pun pariu că o să cadă! Dar nu asta spunem. Pentru că știm că doar momentan o să cadă. Pe termen lung, cine nu s-a născut cu handicap, sau cine nu a suferit un accident, va învăța să meargă! Noi vedem puțin mai departe decât căderea care va urma! Și ca atare, așa și vorbim: „Bravo! Bravo! Uau! Ce bine!” TUJ! A căzut! Nu era bine! Cum să fie bine? Așa mergea, ca un beat! Și spunem: „Uau ce bun ești! Tata/mama e forte mândru de tine!” Pentru că noi așa funcționăm. Și liderii din această afacere văd mai departe decât când erau începători. Ei te văd pe tine, care ești la început de drum, și pun pariu că o să cazi de 100 de ori! Pentru că altfel nu vei atinde succesul.


În anii 60, în sociopsihologie a apărut un concept care se numește eșec învățat. Și s-au făcut multe teste, la început pe animale, și pe urmă și pe oameni și s-a verificat veridicitatea conceptului.
Ce înseamnă eșec învățat?
Primul test pe pești a fost în felul următor: era un bazin mare cu apă, împărțit în două cu un perete de sticlă. Într-o parte era un pește mare răpitor, iar în cealaltă parte, peștișorii preferați de specia lui. Și când peștele răpitor a văzut prima dată peștișorii, entuziast s-a grăbit spre ei și BANG! - s-a lovit de peretele de sticlă. Nu-i nimic, era perseverent. S-a întors și a repetat cam 24 de ore acest lucru, după care a renunțat, a coborât la fundul bazinului, și peste o oră, savanții au scos peretele de sticlă.
Peștele cel mare nu s-a mai mișcat spre peștișorii mici. Cu timpul, ăia mici chiar au devenit obraznici și au început să înoate în jurul lui. Și el nu i-a mâncat! Și asta, s-a demonstrat că și la oameni funcționează. Eșecul se învață, copiem. 
Ați văzut cum se învață eșecul în ziua de azi: criză, criză, criză, criză!
În general, un om aude de 17 ori că NU POATE, până când aude o dată că POATE. Și atunci nu trebuie să ne mirăm când un om care este la început în această afacere, zice: „Eu aș vrea, dar nu pot!” Tocmai de-aia trebuie să vină la seminarii, ca să scoatem peretele de sticlă, să învețe din nou să „vâneze”. Pentru că se poate învăța. Exact cum a învățat eșecul, aici învață succesul.
Da! Noi spălăm creierul duneavoastră, numai că în sensul bun al expresiei, nu ca tembelizorul sau presa de zi cu zi, care și ele (și șeful, și colegii, și prietenii), spală creierul dumneavoastră. Avem influență unul asupra altuia. Și atunci măcar să-mi aleg. Ăștia de la televizor îmi spală creierul și rămân sărac, iar aici ăștia îmi spală creierul și devin om liber. E la mintea cocoșului pe care să aleg.


În concluzie, ce trebuie să fac dacă vreau ori să am o afacere gigantică ori să am un venit demn de un om și timp liber cât vreau (adică să am 2 vacanțe: una între 1 ianuarie și 31 iulie, iar a doua între 1 august și 31 decembrie)?
Mai întâi trebuie să înțeleg că trebuie să fac lucrurile corecte și să fac de suficient de multe ori acele lucruri corecte, și pentru asta avem experții dispuși să ne ajute, asta ca tehnică. Iar ca atitudine, ca viitor lider, trebuie să știu cu ce fel de oameni lucrez, cât timp lucrez cu ei, cum îi selectez și când mă opresc să lucrez prea mult cu ei.


Când veți fi cu 50-60 de oameni la Success Day, atunci înseamnă că poți să dormi liniștit. Când sunteți cu 3, încă nu.
Când ai suficient de mulți oameni care te urmează și care s-au autoselectat, ai devenit om liber. Dacă dorești mai mulți bani, muncești mai departe, dacă nu-ți dorești mai mulți bani, îți deservești clienții în continuare. Și dacă cineva vrea să ni se alăture, îl primim și îl ajutăm, asta este, nu putem să-l lăsăm.


Trei (3) lucruri trebuie făcute în această afacere:
  1. să consumăm produse de calitate;
  2. să oferim și altora aceste produse;
  3. să vorbim despre sistem oamenilor și 1 an de zile să fim la toate seminariile, ca să spălăm murdăria din creierul nostru.

miercuri, 23 martie 2011

Viața îți dă exact cât îi ceri

<< Un tânăr care mergea spre casă este oprit de un bătrân îmbrăcat sărăcăcios. Unul dintre cei care își fac locuința sub poduri și dorm pe cutii de carton. Bătrânul îl oprește cu o figură umilă: „Dă-mi și mie un cent. Doar un cent.”, zice el, arătându-i cu un semn cam cât de mică e moneda pe care o dorește. Tânărul îl întreabă: „Un cent?” „Un cent.”, confirmă omul străzii, pe un ton rugător, „doar un cent.” Tânărul scoate din buzunar portofelul, îl deschide fără grabă, ia dinăuntru un teanc cu câteva sute de dolari în diferite hârtii și scormonește după mărunțiș. Găsește un cent, pune la loc teancul de bani și întinde bătrânului mica monedă spunând: „Viața îți dă exact cât ceri.”  >>

marți, 22 martie 2011

Valoarea unei oportunități

<< Un student merge la profesorul său de încredere și-i spune:

- Domnule profesor, mi s-a oferit de curând o oportunitate de afaceri foarte avantajoasă, dar nu prea am încredere, mi se pare prea bună și chiar prea mică investiția! Vreau să mă ajuți cu un sfat!

Profesorul stătu puțin pe gânduri și-apoi spuse:

- Dacă mă ajuți și tu poate reușesc să-mi găsesc puțin timp să te ajut!

- Bine, zise studentul. Ce să fac?

Profesorul își scoase inelul de pe deget, i-l dădu și-i spuse să se ducă în piață să-l vândă cu 300 RON.

Acesta plecă, ajunse la locul de destinație și începu să întrebe dacă cineva are nevoie de un inel. La cine se adresa nu-i oferea mai mult de 100 RON.

După ce se plictisi merse la profesor și-i spuse că e imposibil să vândă inelul cu 300 RON.

Profesorul îi spune:

- Mergi la bijutier și întreabă-l cât poate să plătească pe acest inel!

Studentul plecă la bijutier și nu mică-i fu mirarea când bijutierul îi oferi 700 RON, dar îi spuse ca, dacă profesorul mai asteaptă îi poate oferi un preț chiar mai mare.
   
Studentul nedumerit se întoarse la profesor și-i povesti ceea ce auzise.
   
Profesorul stătu puțin și-apoi îi spuse:

- Vezi prietene, în viață, sunt foarte puțini oameni care apreciază cu adevărat o bună afacere! Așa și cu inelul, …cei care nu-i cunosc valoarea nu pot oferi mai mult de 100 de lei...>>

vineri, 18 martie 2011

Tu cu ce ochi privești viața?

Citind  câteva e-mail-uri mai vechi, am dat peste povestioara de mai jos:

<< Povestea de mai jos îmi place foarte mult, pentru că  îmi amintește de fiecare dată să fiu mai atent la cel de lângă mine: un cuplu de tineri de succes se mută într-un cartier de oameni prosperi. Într-o dimineață, în timp ce luau micul dejun, tânăra soție vede o bătrânică ce își întindea rufele proaspăt spălate.

,,Rufele acelea nu sunt prea curate” îi spune ea soțului, ,,Nu știe nici măcar să își spele hainele. Poate ar trebui să investească niște bani într-un detergent mai bunicel”.
Soțul său, însă, privea în tăcere. De fiecare dată când un vecin își întindea rufele se întâmpla la fel: soția avea ceva peiorativ de spus.

Cam la o luna după ultimele comentarii, femeia a fost foarte surprinsă să vadă pe sfoară rufe strălucitor de curate. ,,Uite, a învățat să spele rufele ca lumea”, îi spuse ea soțului ei. ,,Probabil că a cumpărat un detergent mai scump”. De data aceasta soțul nu a mai păstrat tăcerea și i-a raspuns femeii: ,,De fapt m-am trezit eu mai devreme și am curățat geamurile”. >>

"Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci mai degrabă prizonieri ai propriei minți."
Franklin D. Roosevelt

joi, 17 martie 2011

La un milimetru de succes

Tiger Woods a reușit un record absolut, a câștigat consecutiv patru turnee internaționale majore. El deține aproape toate recordurile posibile, chiar și pe cel de precocitate la avere, pentru că este primul sportiv care a ajuns miliardar. La numai 2 ani Woods lovea prima oară mingea de golf. La 5 ani a fost citat de o revistă americană de specialitate. Este cel mai tânăr sportiv care a ajuns numărul 1 mondial și cel mai tânăr jucător care a câștigat 50 de turnee din circuitul profesionist american.

Talentul lui Tiger Woods a devenit legendă. Precizia aproape supranaturală a crosei sale i-a adus porecla Extraterestrul. Puțină lume știe, însă, că la primele sale antrenamente serioase viitorul campion trimitea mingea doar în apă. Antrenorul nu părea, însă alarmat: "Ești la un milimetru de lovitura perfectă. Perseverează." După câteva întâlniri de felul acesta, tatăl lui Woods se gândea să găsească alt profesor pentru micul sportiv. Dar într-o bună zi, Tiger a început să dea toate loviturile la țintă. Tatăl nu întelegea cum a reușit un asemenea progres și l-a întrebat pe antrenor.

"I-am arătat lui Tiger cum să încline crosa. Așa cum lovea el până acum, mingea căpăta o traiectorie foarte îndepartată de gaură și cădea mereu în lac. Dar dupa ce a modificat înclinația crosei cu numai un milimetru, Tiger a reușit să ducă mingea întotdeauna la țintă."

marți, 15 martie 2011

Succesul îl construiești zi de zi

După ce a câștigat 8 medalii de aur la înot la Olimpiada din 2008 și a doborât 7 recorduri mondiale, Michael Phelps a fost întrebat de un reporter care este secretul succesului său. Răspunsul lui a fost pe cât de simplu, pe atât de uluitor:
"Când colegii mei erau la petreceri, eu înotam. Când colegii mei se plimbau, eu înotam. Când părinții mei se preocupau de grija zilei de mâine, eu înotam. Când alții se uitau la televizor, eu înotam. Când alții cumpărau lucruri de care nu aveau nevoie, eu înotam. Așa am ajuns campion."
Nu te aștepta să ai succes mâine, dacă azi nu faci ceva care să-ți asigure succesul. Indiferent de domeniul de activitate pe care ți-l alegi!
„Cea mai mare nebunie din lume este sa faci zilnic aceleași lucruri și să aștepți rezultate diferite.”
SUCCES!