Tu cu ce ochi privești viața?

Citind  câteva e-mail-uri mai vechi, am dat peste povestioara de mai jos:

<< Povestea de mai jos îmi place foarte mult, pentru că  îmi amintește de fiecare dată să fiu mai atent la cel de lângă mine: un cuplu de tineri de succes se mută într-un cartier de oameni prosperi. Într-o dimineață, în timp ce luau micul dejun, tânăra soție vede o bătrânică ce își întindea rufele proaspăt spălate.

,,Rufele acelea nu sunt prea curate” îi spune ea soțului, ,,Nu știe nici măcar să își spele hainele. Poate ar trebui să investească niște bani într-un detergent mai bunicel”.

Soțul său, însă, privea în tăcere. De fiecare dată când un vecin își întindea rufele se întâmpla la fel: soția avea ceva peiorativ de spus.

Cam la o luna după ultimele comentarii, femeia a fost foarte surprinsă să vadă pe sfoară rufe strălucitor de curate. ,,Uite, a învățat să spele rufele ca lumea”, îi spuse ea soțului ei. ,,Probabil că a cumpărat un detergent mai scump”. De data aceasta soțul nu a mai păstrat tăcerea și i-a raspuns femeii: ,,De fapt m-am trezit eu mai devreme și am curățat geamurile”. >>

"Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci mai degrabă prizonieri ai propriei minți."
Franklin D. Roosevelt